Despre jobul de a cauta job

Poate va intrebati ce fac eu - the wife - toata ziua cat nu este barbata-miu acasa... Nu va imaginati ca umblu prin magazine sau ca ma plimb prin parc sau muzee. Eh, mi-ar placea mie.... :)

Sunt 2 feluri de zile: felul intai - zilele in care n-am intalniri, adica interviuri. Felul 2 - zilele cu intalniri. Cand e felul 1, stau toata ziulica in casa, pe internet, caut joburi, aplic, scriu mesaje diverse la "baieti" ca sa-i atrag si dau din cand in cand telefoane. Sau ma suna ei pe mine, ca asa se procedeaza aici.

Si nu stiu cum se face, dar cand se face ora 5 si George zice ca se indreapta spre casa, ma apuca disperarea ca n-am pregatit masa de seara.... (De fapt - va zic un secret - pe la ora 4-5 intra "romania" pe internet si evident ca ma iau la vorba cu unul, cu altul, si timpul trece, bata-l vina....) Oricum, nu prea ma plictisesc cand stau acasa; daca as avea mai multa vreme, as scrie aici mai des.

In zilele cu interviuri, plec de acasa dimineata, ca de obicei interviurile sunt dimineata la 10. Daca sunt in centru (adica in City) iau 605-ul si cobor la Flinders Station, de unde merg per pedes pana la locul faptei. City-ul, adica zona de business, nu este prea mare, poti sa mergi foarte bine pe jos, chiar daca este strabatut de foarte multe tramvaie sau autobuze. 605 este un bus si prefer sa merg cu el, desi vine destul de rar, pentru ca este foarte curat si liber. Si cum ma duc imbracata-pruna la interviuri, conteaza....

Altfel, merg cu tramvaiul 8 (care merge pe toorak, adica e tramvaiul cartierului) si ma duc spre St. Kilda, cel mai vestit bulevard al orasului, care leaga city-ul de plaja. Si pentru ca veni vorba de tramvaie, hai sa va spun ce ma enerveaza pe mine cel mai tare aici: pustanii - recte tineretul pana in 30 de ani - care stau cu picioarele pe bancile din tramvaie. N-au nici un fel de jena sa-si ridice picioarele pe banca din fata si, evident, sa o murdareasca. Si degeaba te uiti la ei, ca li se rupe... Am avut totusi o "victorie" cu o blonda prajita la cap, la care m-am uitat destul de urat si si-a dat picioarele jos... Partea buna este ca totusi tramvaiele sunt destul de curate - probabil ca le curata des.

Pana saptamana asta am avut cate un interviu pe zi si nu chiar in fiecare zi. Saptamana asta, adica de luni pana azi, am avut cate 2 interviuri pe zi (ca sa nu mai spun ca pe unul l-am reprogramat), iar maine si poimaine am cate o intalnire. Deci am activitate! Nu ma plang.
Si in curand sper sa va comunic si succesele. Se apropie timpul, o simt.... :)

Asa, sa va povestesc si faze de la interviuri. In general, oamenii sunt deschisi, amabili si nu pun intrebari nenormale. Totusi, exista si exceptii. De exemplu: "mai lucrezi la Advice?" sau "de ce ai plecat de la Advice?" sau, dupa ce spun ca am recrutat in diferite industrii si pozitii, "in ce domeniu ai experienta?".
Dar cel mai tare a fost un nene ieri: intai ma intreaba de cand sunt in Australia si apoi ma intreaba ce experienta am aici. Fac ochii mari, ma gandesc ca poate n-am auzit bine intrebarea si apoi incerc sa vad partea buna a lucrurilor si-i spun ca am experienta cautarii de job.... hihihi
Mai discutam noi una-alta, ii povestesc cum si ce faceam eu in Romania. Apoi imi spune ca am o experienta foarte buna, ca am abilitati excelente, dar ca nu am cunostinte despre piata locala (ceea ce era mai mult decat evident, plus ca recunoscusem deja asta de la bun inceput). Prin urmare, se gandeste el sa-mi ceara o favoare si-mi cere sa fac o lista cu clientii mei internationali care au birouri si aici si pe care sa-i abordez. Auzi vere, ma mir ca nu mi-a cerut sa vin si cu niste bani de-acasa....

In rest, intalniri bune, interesante. Azi am avut poate cea mai buna zi, adica am avut 2 interviuri din care ambele au fost super. Deci lucrurile se misca....

Gata, inchei aici ca a venit barbatu' si mergem sa luam porumb de fiert si bere. :)

Pupici