A mai trecut un Paste, s-a mai dus o mini-vacanta, am mai trait o experienta....
Uneori ma si intreb la ce ne trebuie atatea experiente, ca parca nu intotdeauna imi arde de ele. :P
Furam la Bairnsdale - Valea copiilor, cum ar zice scotienii. Am ochit o pensiune mai sic pe internet, am facut rezervare si am asteptat sa vina sorocul. Mai ales ca nu mai petrecusem vreo vacanta in conac vechi, stil edwardian - de la 1910 toamna... Cateva poze neconcludente aici.
Cand am ajuns gazdele ne-au intampinat cu vestea (buna?) ca o sa stam in casa mare, la strada, lafaindu-ne in 3 camere boieresti, cu semineu la sufragerie, pian clasic din lemn de esente nobile si ferestre mari si intunecoase acoperite cu perdele inflorate si alte brizbizuri provencale.
Am incercat sa ne bucuram de surpriza, dar parca ne-a cazut greu, gazdele aveau aerul ca le-am invadat intimitatea...
Am trecut totusi peste prima impresie si aerul foarte vechi - la propriu - care te izbea de la intrare si ne-am uitat la partile mai interesante, o experienta noua intr-o casa veche, o gradina ca din povesti si o terasa cocheta, un tablou cu caracter si o cada decadenta. Ca sa nu mai zicem de faptul ca apartamentul regal nu avea kichineta, in consecinta nu am spalat nici macar o ceasca. Ce mai, trai pe vatrai de print, complet neasteptat.
In plus, sentimentul ca suntem inca verzi - nepretuit! Cu fiecare gest enervant de rearanjare a fiecarui obiect intr-o ordine aparent precisa dar care era alta de fiecare data pentru ca gazda era usor senila, ne bucuram la ideea ca inca putem sa fim dezordonati - slava domnului! si sa nu ne pese ca ouale rosii, atent pictate inainte sa plecam de acasa, nu-si puteau pastra nicidecum locul pe masa pentru ca nici unul dintre castroane nu era pentru oua vopsite....
Si felia mea de pepene galben care s-a dus intr-o lume mai buna, dupa cum am fost asigurata post-mortem. :)
Totusi, cred ca mi-as mai incerca norocul (sau varsta?) si alta data daca patul ar fi fost mai comfortabil decat hamacul de sub nuc. O noapte colo mai merge, desi dimineata te trezesti cu un sentiment ciudat de divort dupa ce toata noaptea nu-ai facut decat sa te indepartezi cu obstinatie de fiinta cu care imparti patul ca sa nu te scoli cu gatul stramb sau spatele sui. Un adevarat pat anti-matrimonial!
Ce am invatat din toate astea?
Ca experiente ai si fara sa le cauti, chiar si cand te duci intr-un sat neturistic de pe marginea autostrazii. Ca luxul ieftin (sic!) vine cu pretul lui sau cu miros de mucegai. Ca pozele inseala. Si ca atmosfera dintr-o casa nu este suma obiectelor din ea.
Si mai ales am invatat ca suntem proaspeti. Doamne-ajuta!
Christos a-nviat!
No comments:
Post a Comment