Vine lumea, se inghesuie, priveste, cerceteaza, masoara (din priviri),isi da cu parerea si apoi incepe sa liciteze. Fiecare dupa puteri. Sau nervi...
E un joc pe multi bani. Pe unii ii apuca vertijul numai cand se gandesc la cifrele strigate, altii joaca jocul cu curaj, altii doar din pasiune...
Noi am fost doar simpli spectatori. Am asistat la o licitatie aici langa noi, la 2 case mai acana... O casa in stil victorian (personal, nu ma dau in vant dupa acest stil), nu foarte veche, dar nici noua. Ceva de genul asta:
Ca multe case din zona - pentru ca toata lumea vrea casa in vestitul Toorak - si asta este construita pe un teren mititel, chiar meschin as zice, luandu-ma dupa pretentiile burgheze din decorul interior.Intreg lotul are 7.6m x 42m, adica un fel de alee de acces, cum s-a exprimat un coleg de-al meu.
Pe dinauntru - pentru ca am profitat de ocazie ca sa vedem ce ascund fatadele pretentioase - casa arata bine, eleganta, tavan foarte inalt, semineu de marmura, o bucatarie mare prelungita cu o terasa foarte buna de dat petreceri de familie.... In ciuda ingustimii terenului, casa e foarte bine proportionata si pare chiar mare. De altfel, in afara de terasa, garaj si o gradinita inspre strada, restul lotului inseamna propriu-zis casa, adica aproape 200m patrati de constructie.
Licitatia a inceput de la 1.1 milioane; nu s-au inghesuit multi sa dea cu strigarile, practic au fost 3 insi care au licitat. Catinel-catinel, au ajuns la 1.4 milioane si s-au oprit la exact
1 440 000 dolari cangurieni....
Am plecat cu senzatia ca nu e mare lucru sa fii milioanar in dolari.... Ca sa cumperi un conac serios in imprejurimi iti trebuie macar 10-15 milioane. Ehhh....
PS. Azi serbam iar Victoria! Si pe Ioana! Pupaturi
No comments:
Post a Comment