Nu stiu cum sunt altii, dar eu cand mi-aduc aminte de primele zile australiene ma minunez si acum....
Sunt opt luni de cand ne-am plantat aici si parca ar fi o viata. Ne-am intrat si noi in sfarsit in matca (ma refer la faptul ca ne-am gasit locul de cand am venit aici). In sfarsit ne simtim acasa. Si oricat de departe am pleca in week-end, cand ajungem in toorak-ul nostru sau in city, ne simtim foarte acasa.
Melbourne-ul este un oras incantator, te cucereste si recucereste tot timpul. Iar apusurile de la balconul nostru nu se pot povesti in cuvinte.
Si ne place sa ne plimbam pe strazi, printre casele din toorak sau pe malul marii sau pe malul yarrei (abia asteptam sa ne plimbam cu vaporasul pe yarra) sau prin federation square sau prin gradina botanica....
Ne mai place sa jucam badminton - acum ca s-a facut ziua mai lunga, cand ajungem acasa de la serviciu si nu bate vantul iesim in parculetul de pe strada noastra si jucam pana se insereaza.
Si mai avem noi un loc al nostru, chiar aici langa casa, la 2 pasi. E o gradinita mica, cam cat un loc de casa, intre 2 case, destul de dosnica si neasteptata... Acolo sunt plantati vreo cativa pomi (tineri inca), o banca si 2 leagane - cam mici, dar cred ca noi suntem de fapt prea mari... De fiecare data am ajuns pe innoptate si e foarte liniste acolo: nu se aude decat fasaitul aerului taiat de leagane. Huta-huta cu ochii lipiti de stele....
Eh, cam atat am avut de zis in seara asta.
(Maine e vineri, zi scurta - adica doar 7 ore :D, dar dupa aia vine week-endul! Si mergem in excursie! Nu se stie unde, dar nu asta e important...)
No comments:
Post a Comment